I am two women: one wants to have all the joy, passion and adventure
that life can give me. The other wants to be a slave to routine, to
family life, to the things that can be planned and achieved. I’m a
housewife and a prostitute, both of us living in the same body and doing
battle with each other.
nu…nu pot sa incep blogul asa… trebuie sa incep cu realizari profesionale, ce am facut pana acum, care e statusul meu in prezent ce goaluri am si cat de importanta e firma pentru care lucrez, despre ce o sa fie vorba in noul blog, etc bullshit!
Nu am nici macar timp sa-i sterg comentariile lui Seth… nu am sters niciodata comentarii cu aroma de insulta dar pe ale lui Seth vreau sa le sterg din cauza limbajului. O sa ajung si acolo …
Nu am timp de nimic. Cam asa se intampla daca te concentrezi pe cariera. Am acceptat un job pentru o revista de business si am fost plecata 2 luni in Singapore. Intoarsa acasa de curand ma simt cu increderea in mine terfelita si cu psihicul supra incarcat. Si nu e din cauza carierei…
Iar azi trebuie sa incep un nou blog. Am crezut ca sarcina o sa mi se potrivesca perfect pana mi-am dat seama ca un blog despre business, unde trebuie sa fiu obiectiva, matura si inedita nu se potriveste deloc cu experienta mea in blogging.
Relatia inca merge. E cea mai lunga relatie si ma sperie cumplit. Ca si amanta, focul pasiunii nu se stinge niciodata. Mai repede moare relatia decat pasiunea. Dar eu nu mai sunt amanta.
Londra e calma azi. Eu am cateva cazuri de studiu ale unor businessuri gigante pe masa, o cana de cafea, un laptop cu memoria plina ca a mea, un iubit care sforaie in dormitor si o pisica plictisita pe geam.
E prea linistita viata mea. Mi-as face bagajele si as as pleca in Brazilia.
daca continui asa o sa va dau sfaturi de unde cand si cum sa investiti la bursa …
Un psiholog, o familie, cativa prieteni si un iubit incearca sa afle ce e in neregula cu mine. Cu totii stiu diagnosticul dar nimeni nu isi da seama de
cauza.
Sunt o femeie fascinanta. Nu o (mai) spun eu (si tocmai asta e problema) ci oricine ma cunoaste.
Si atunci de unde ”caderile’’? Transformarile? Cum si de ce ma loveste amnezia si uit ce sunt si devin o biata fiinta cerand ajutor (de care nu am nevoie), atentie (pe care o am oricum), rasfat (cand sunt probabil printre cele mai rasfatate femei)? Si mai ales de unde puterea de a inventa si a crea motive ireale de nefericire? se intreaba psihologul?
Increderea in ceea ce esti e supusa cumva legii gravitationale?
Eu stiu cauza. Dar am nevoie de o confirmare ca sa ma vindec. Sau ca sa fiu sigura ca nu sunt nebuna. Eu stiu cauza, dar nu am atat de mult curaj sa o rostesc. Ce bine ca am un blog unde pot sa ma spovedesc.
Caderile vin ca o reactie la falsitatea in care ma oblig sa traiesc. I’m not a good girl, you see…
Si cu cat ma fortez mai mult sa fiu iubita model, fiica cea buna, pacienta ascultatoare, prietena mereu prezenta, femeia cu o igiena morala adoptata de societate, etc… cu atat ma sufoc mai mult. Ma oblig sa am incredere in ”mine’’. Dar eu nu cred in nimic din ceea ce numesc ”eu” acum.
Well I guess what you say is true
I could never be the right kind of girl for you
If plan A fails, remeber that youstill have 25 letters left
mesaj de la un anumit domn din trecutul meu.
Cel mai mare plan si mai indraznet a esuat o data ce am intrat in relatia actuala. Insa nu o sa imi invinovatesc relatia pentru asta. Imi amintesc o discutie cu Anna pe o terasa in Italia anul trecut (ea venita in vacanta din New York cu sotul ei multi milionar, eu venita din Romania doar ca sa beau cafeaua cu ea) cand ii spuneam ca sunt la rascruce de drumuri si nu stiu pe care drum sa o apuc. Fara nici un semn de orientare vizibil ca de exemplu ”curba deosebit de periculoasa” sau daca o iei pe aici trebuie sa mergi doar inainte, nu stiu exact incotro sa ma indrept din moment ce cunosc doar un singur semn si anume ”intoarcerea interzisa”. Ea imi zambeste si ma intreaba ”bine, ok dar tu… tu ce iti doresti?”. Vesnica intrebare la care daca as cunoaste raspunsul nu ar fi luat avionul sa bem o cafea.
” Atunci draga mea, nu conteaza”.
Am rumegat mult cuvintele ei ca sa imi dau seama de cata dreptate are. Daca nu stii chiar nu conteaza. Alege random pana la urmatoarea rascruce.
Bineinteles sunt zile cand nu pot sa nu ma intreb: daca as fi ales celalat drum unde eram acum? Probabil tot la o rascruce cu altfel de drumuri si tot in fata unor decizii.
Imi pare rau ca scriu atat de rar. Imi pare bine ca nu am timp sa scriu. Imi pare rau ca sunt intr-o forma mult mai cuminte si cenzurata decat sunt eu cu adevarat. Imi pare bine ca sunt iubita si iubesc. Imi pare rau ca mi-am pierdut cativa prieteni. Imi pare bine ca am castigat cativa dusmani pentru ca asta semnifica ca am aparat cu incapatanare ceva in viata mea. Imi pare rau ca am pierdut ceva timp in viata mea pe nimicuri. Imi pare bine ca mai am in fata suficient timp. Imi pare rau de greselile din viata mea. Imi pare bine ca voi mai face altele. Imi pare rau ca a esuat planul A. Imi pare bine ca il am pe B.
A fost ziua mea la naiba! Ma apuca depresia cu o saptamana inainte si ma tine inca o saptamana dupa. Sunt tanara si asta probabil ma sperie. Daca as fi depasit deja cateva praguri probabil nu m-ar mai inspaimanta ziua mea de nastere.
Am fost plecata in Maldive pentru 3 saptamani de soare si sampanie.
M-am reintors azi. Cand sunt atat de multe comentarii ceva nu e ok. Raspund maine si imi reiau mailul care nu a mai fost deschis de cateva saptamani bune.
Sunt extrem de ocupata in perioada asta si imi pare rau ca nu mai scriu atat de mult desi as avea o gramada de spus. Am demisionat si m-am reintors in Londra. Sunt in Romania acum pentru cateva zile si asta pentru a rezolva cateva lucrusoare necesare.
Sunt extrem de fericita. Pentru prima data in viata am un plan bine pus la punct. Si de abia astept sa vad ce o sa iasa. Nici macar nu trebuie sa iasa cum am planuit ci doar sa fie un drum interesant.
Cenusareasa a demonstrat ca o pereche de pantofi iti poate schimba viata.
Va scriu cu drag goala, in Christian Louboutins, cu un pahar de Bailey’s laptopul pe genunchi si asezata pe bagajul din Maldive. Va doresc o noapte senzuala!
Mr Frank. Asa ii voi spune iubitului meu. Am cautat nicknameul perfect de mult timp insa doar aseara uitandu-ma bine la dansul am descoperit ca nu exista nume care sa il defineasca mai bine. Arata ca un Frank, vorbeste ca un Frank pana si miroase ca unul.
Din experientele mele am adunat teorii frumoase despre viata. Unele fericite. Altele crude. Si din cand in cand le testez din nou. Poate sperand ca m-am inselat. Sau sperand ca am dreptate.
Mr Frank a tinut sa imi faca un dus cu apa rece. Niciodata sa nu presupui ca stii ce crede cu adevarat barbatul de langa tine. Si niciodata sa nu ceri adevarul gol golut daca nu ai inima tare. (Sau daca esti pe ciclu, nope not the right moment).
In schimb Mr Frank mi-a facut un serviciu enorm fara sa stie. Mi-a reorganizat prioritatile pe care cumva am reusit sa le incurc si sa le inod atat de mult incat nu mai aveam energia necesara sa le le reordonez.
Never allow someone to be your priority while allowing yourself to be their option
planuiam in secret sa fug in lume cu el. aruncam un geamantan cu toate lucrurile mele de pe un pod intr-un lac. el, langa mine, fuma privind rasaritul.
- pentru tine las totul ; hai sa fugim in lume
a inceput sa rada isteric
- ma voi arunca si eu in lac. in geamantan ai pus si tot ce iubesc eu la tine.
M-am trezit la 6 dimineata. Iubitul doarme langa mine cu o mana pe sanul meu.
Imi scutur capul de ganduri proaste. Trebuie sa fac shopping azi.