Te provoc viata la ruleta
Asa ca am plecat in vacanta. Fara alte idei si in pragul falimentului, mi-a propus sa uitam de telefoane si laptopuri pe o plaja thailandeza.
Vacantele sunt singurele solutii cand duci dorul amintirilor din trecut, cand prezentul pozeaza nud, dezgolit de idei si viitorul pare vulnerabil.
M-am intors linistita cel putin dintr-un punct de vedere. Pot sa fac orice. Nu sunt constransa de absolut nimic din viata mea. Primesc libertate atat financiara cat si din relatie.
Lipseste aventura. Si tu esti dependenta de ea. mi-a spus verisoara mea din Londra intr-un mail recent.Si are dreptate.
Asa ca imi voi cauta un premiu si voi risca ce am eu mai de pret acum.
La urma urmei, nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma.
Like this:
11 Comments
Post a comment
nu v-a prins tsunami? si chiar ma gandeam cand o sa mai pleci undeva. deja erai in rolul de femeie la casa ei. nu mai erai gladiola
Chiar ma gandeam cand apari! Iti simteam lipsa!
Era si timpul sa postezi! Am dus lipsa posturilor tale… Big hug
si eu iti simteam lipsa :)
Draga mea,
aventura sau viata linistita alaturi de o singura persoana pe care o iubesti,saracie sau bogatie,faliment sau succes, atata timp cat TU esti fericita si ai ceea ce iti doresti,nimic nu mai conteaza :)
Daca tie iti e bine,restul e poveste :)
te pup si te imbratisez cu drag!
vai:( de ce trebuie sa fiu de acord cu ce ai scris aici.de ce?de ce ?de ce?
Gladys! Ma bucur ca inca ne mai alimentezi picatura de aventura…Te pup
Thailanda? Din cate am citit prin stiri, este afectata de inundatii….
Asta da aventura…
la urma urmei, ce ar fi viata fara putina aventura?..un nimic..un vid absolut :)
iti citesc blogul de mult timp insa niciodata nu ti-am scris pana acum…imi place de tine, poate pentru ca mi-ar fi placut sa fiu ca tine in anumite privinte. Stii de ce imi place? pentru ca ai avut curajul sa fii tu, e greu sa faci asta intr-o lume in care toti vor sa te schimbe si toti te vor altfel. aaa si ti-am simtit lipsaaa!!
Gladiola, cred ca esti curajoasa. Uneori vreau si eu sa vreau, sa vreau… tu cand vrei actionezi, eu raman indecisa. Ai dreptate sa mergi mai departe, acolo unde te indeamna mintea, sufletul. Dar nu uita din cand in cand sa ramai, pentru ca altfel la un moment dat o sa ti se para ca nu ai fugit inspre viata ci din viata. Ca mai degraba starea oamenilor e de a fi fara bani, de a trai drame comune cu ceilalti, ca uneori oamenii trebuie sa adaste, nu sa fuga la prima dificultate.
Dar poate sunt mai degraba doar fricile mele si ti le atribui, ca potentialitate, si tie.
Tu ai ca atu frumusetea, si inteligenta. Multe femei simt ca nu au aceste atuuri si atunci sustin ca raman pentru ca ele nu vor sa raneasca, ca ele au datorii, ca in viata exista responsabilitati, ca tot raul pe care il faci se va intoarce inapoi. Ca intr-o zi toata iubirea nedaruita te va privi in fata si te va scrijeli pe buze si ti se va napusti in priviri. Unele femei se tem. Dar si tu temi, probabil. Si faci concesii pentru ochii flamanzi ai cititorilor pe care i-ai obisnuit aventuroasa, asa cum esti dar poate nu ti-e usor intodeauna sa fii.
Nu lua viata prea in serios, spui. Dar cum altfel daca alta nu iti e data, cum daca nu stii cum ar fi daca ai fi ales altfel, nu poti sa spui cum ai fi fost si daca ti-ar fi adus fericirea, caci asta cautam cu totii, nu?
Dar eu sunt o femeie slaba, si de judecata femeilor care nu au curajul sa aleaga ai dreptate sa te feresti, sa o ignori, sa o “nesocotesti”.
O viata frumoasa sa ai, acolo, in aerul rarefiat al libertatii si al alegerilor lucide…