Iubirea nu se cumpara, dar se plateste scump

Un psiholog, o familie, cativa prieteni si un iubit incearca sa afle ce e in neregula cu mine. Cu totii stiu diagnosticul dar nimeni nu isi da seama de
cauza.

Sunt o femeie fascinanta. Nu o (mai) spun eu (si tocmai asta e problema) ci oricine ma cunoaste.

Si atunci de unde ”caderile’’? Transformarile? Cum si de ce ma loveste amnezia si uit ce sunt si devin o biata fiinta cerand ajutor (de care nu am nevoie), atentie (pe care o am oricum), rasfat (cand sunt probabil printre cele mai rasfatate femei)? Si mai ales de unde puterea de a inventa si a crea motive ireale de nefericire? se intreaba psihologul?

Increderea in ceea ce esti e supusa cumva legii gravitationale?

Eu stiu cauza. Dar am nevoie de o confirmare ca sa ma vindec. Sau ca sa fiu sigura ca nu sunt nebuna. Eu stiu cauza, dar nu am atat de mult curaj sa o rostesc. Ce bine ca am un blog unde pot sa ma spovedesc.

Caderile vin ca o reactie la falsitatea in care ma oblig sa traiesc. I’m not a good girl, you see…

Si cu cat ma fortez mai mult sa fiu iubita model, fiica cea buna, pacienta ascultatoare, prietena mereu prezenta, femeia cu o igiena morala
adoptata de societate, etc…  cu atat ma sufoc mai mult. Ma oblig sa am incredere in ”mine’’. Dar eu nu cred in nimic din ceea ce numesc ”eu” acum.

 

 

Well I guess what you say is true
I could never be the right kind of girl for you

I could never be your woman…