Proiecte de nepretuit
Ei doi si eu la cina de afaceri.
Frank, iubitul meu si prietenul lui de afaceri, sa-l numim Kelvin, luam cina intr-un restaurant promovat cu stelutele Michelin. Mancare scumpa pentru ”city people” care au reusit in viata.
In timp ce ei doi discuta despre un nou proiect (care l-ar putea scoate pe Frank din toate probleme lui financiare dar fara de care l-ar lasa absolut nud financiar – si pe mine, prin urmare; iar asta e singura nuditate pe care nu as vrea sa o experimentez), eu ma uitam la cei care luau masa in jurul nostru. Ca o expozitie de branduri de lux intr-un restaurant.
In timp ce ii admiram pantofii unei domnisoare foarte tinere care lua masa cu un domn foarte in varsta, simt sub masa o mana pe genunchiul meu sub masa.
Ah, Frank, am crezut ca ti-ai pierdut nebunia. Incantata, deja incerc sa ghicesc un loc si o modalitate prin care mai tarziu m-as putea retrage cu Frank. Trebuie sa existe o incapere pentru ”Staff only” prin acest restaurant.
Frank se indreapta spre baie. Hm… oare asta inseamna ”see you there” ? Old fashioned sex in the bathroom?
- You are precious.
Ma uit la Kelvin. Si simt din nou mana pe genunchiul meu.
- And I can feel your precious wedding ring on my knee.
Frank se intoarce la masa si ma intreaba daca mai comandam ceva de baut.
- No darling. Let’s go home. I want to tell you a precious story in the bedroom.

ma bucur ca scrii din ce in ce mai des. ti-am simtit lipsa
Ii vei spune?
Buna Glad!! Sunt asa de “glad” (pfiuuu ce spirituala sunt!) ca te gasesc din nou, aici, si ca te regasesc -picanta si spunky!!! Mi-era dor de tine…grav de serios! Scrie!Scrie! Scrie! :))
Foarte frumos, si foarte…pervers!
frate.. cand o sa-ti treaca viata o sa-ti dai seama ca ti-ai irosit-o pentru niste bani.. luxul nu o sa inlocuiasca niciodata iubirea sincera, chestiile sofisticate sunt folosite doar sa te tina ocupata in timp ce suferi de lipsa unor sentimente sincere. Ma intreb daca o sa ai curaj sa publici comentariul
@ rosalia, georgi, maitresse: multumesc, si mie imi era dor sa scriu.
sophie, inca nu stiu …
@ mircea, toate comentariile sunt publice in afara de cele cu un limbaj violent; multumesc de vizita
ok, toata lumea critica pe toata lumea si nu inteleg pentru ce. sincer, mare parte din romani nu au inteligenta si deschiderea necesara pentru a si intelege ce scrii.
:)
eu spun sa mai scrii …
de fapt oamenii sunt la fel peste tot :)
In suflet nu sunt, Sanziana (cea cu nume sfant)! :)
da, in suflet nu sunt .. dar aceiasi fel oamenii ii intalnesti pe tot pamantul .. ce difera e cel mult culoarea pielii sau a ochilor
Nu sunt de acord cu tine tocmai pentru faptul ca eu am invatat destul de greu cum ajungi sa nu fi dezamagit. Formula este simpla: cu cat nu iti pui sperante in cineva, cu atat nu poti fi dezamagit de acel cineva. Si am avut surpriza sa vad ca, de fapt, proiectam realitati imaginare in oameni. Si atunci, toti care apareau in existenta mea nu reprezentau decat o clasa, o grupare prinsa in nivelul meu de intelegere si proiectare. Cand m-am prins ca trebuie sa le redau libertatea, am vazut o urma de Absolut …
;)) ciudat …
nu e locul sa povestesc prea mult aici ..mi-am urat orasul in care m-am nascut si am trait in alte locuri din lume, doar ca sa imi descopar vechiile cunostinte in oamenii noi de peste mari si tari. Si cand m-am intors inapoi in tara nu mai conta ce fusese in trecut, nu mai avem ura.
de aceea am spus ca toti oamenii sunt cumva la fel :)
:) Uneori trebuie sa te ascunzi sa te poti gasi. Iar alteori, sa pleci ca sa poti ramane, nu?
uff. nu ma asteptam la asta. ii vei spune oare?!