puncte de suspensie

Jack Vettriano

and I know you do

„When you think about fucking me, and I know you do, how do you picture it? Oh I know you can’t answer me so just think it.

Do you want it straight up? You on top? Me on top? Do you want it from behind? On your knees, my face in the pillow? Do you wanna beat me up? Just a little? Not too hard.

Oh, a little harder than that…

Do you wanna come in my mouth? What if I told you that I masturbate thinking about you? That I make myself come thinking about you making yourself come?”

ador sa fac sex oral. in bold

Noua, romanilor ne place mult drama. De ce sa nu ne certam daca avem ocazia? Barfa. Adoram sa ne batem joc unul de altul, sa judecam, sa aratam cu degetul. Suntem care de care mai destepti. Noi stim ce si cum. Restul din jurul nostru sunt toti prosti.

Stiti, am calatorit atat de mult in toata lumea si am cunoscut atat de multe culturi diferite, incat pentru intaia oara cred ca am inteles care e de fapt problema cu tara in care m-am nascut. Daca noi ne permitem sa radem de noi, (pana si de Presedinte – ce conteaza ca e Presedintele tarii, titlul acesta, noua ca natie, nu ne inspira nimic), cum sa nu isi permita sa rada o lume intreaga?

Nu o sa vedeti pe nimeni in Anglia ca rade de Regina. Ca e desteapta sau nu, ca e corupta sau nu, ca a avut sau nu vreo legatura cu anumite decese regale, nici un englez nu o sa isi permita sa o ironizeze sau sa o tavaleasca prin media. Si nu neaparat pentru ca o respecta. Ci pentru ca se respecta ei ca natie. Ca individ.

Noi insa putem. Doar suntem toti mai destepti ca Presedintele. Ca orice Presedinte.

Cand am inceput sa scriu, in 2006, am avut o armata de omuleti frumosi care si-au facut un scop in viata in a ma tortura cu comentarii taioase. La urma urmei a fost primul blog romanesc unde citeai in bold letters Ador sa fac sex oral. Mai mult, autorul pretinde ca e femeie.

Mi s-au adus urmatoarele acuzatii care sunt pe cat de absurde pe atat de amuzante:

1. Sunt barbat

Se zice sa nu spui niciodata ”niciodata” dar ma risc totusi si va spun ca o poza cu mine goala, nu postez.

2. Sunt batrana

Imi place sa cred ca m-am nascut inteleapta, dar am devenit romantica. Nu stiu daca sunt batrana. Poate sunt. Dar inca nu am implinit 30 de ani.

3. Sunt o curva

My favourite! Diferenta intre o curva si o amanta: apples and oranges. Cine intelege, intelege. Cine nu, nu e nevoie sa isi bata capul.

4. Fac sex pe bani.

Una din fanteziile mele sexuale. Incerc sa nu intru in detalii foarte mult ca nu o sa pot sa termin postarea asta. Ma excita fantastic gandul ca ma plateste un barbat, pentru o noapte de sex nebun si care nu vrea sa ma mai vada dupa. Inca nu am avut placerea ocazia decat sa o fac ca un joc cu iubitul meu. Meet me. That Hotel. That Room. That Time. For x money.

5. Scriu blogul asta ca sa castig bani mai tarziu.

Hahahahahahaha.

6. Sunt o inculta. O proasta. Punn doi de ii si treii de e shi nu folosesc cratima si va dor ochisoriii si neuroni si nu putetzi sa dormiti noaptea de ata-ta in cultura. Niste tarani, dle.

V-am scris acum cateva zile ca mi-am recitit blogul. Si da, sunt milioarde, bilioane de greseli peste tot. Dragii mei, eu nu sunt scriitoare. Nu retusez, nu corectez, nu scriu sa dea bine si habar nu am cate click-uri, view-uri si trafic are blogul asta.

L-am certat pe John acum cateva zile ca ma apara pe blog ca o firma de PR.  ma deranjeaza ca nu stiu despre ce vb acolo si ca isi dau cu parerea aiurea… E frumos asa cand un domn vrea sa te apere si sa te salveze de lumea ”rea”. Majoritatea barbatilor au simtit mereu ca trebuie sa ma protejeze sau sa ma salveze. Nu stiu de ce sau de cine. I-am spus ca asta nu e un ”fan club” si ca nu ma deranjeaza. Doar ignoranta doare.

Cat despre greseli vreau sa imi cer iertare. E destul de incult tot internetul ca sa fie poluat mai mult. Imi e in schimb, extrem de greu sa scriu in romaneste. Nu scriu de tatal meu pentru ca sunt unele detalii care vor ramane private si fata de un jurnal. Dar sunt romanca doar prin mama. Educatia am primit-o fortat in alta limba, complexa si complicata si care nu are nimic in comun cu limba mamei mele. Dar pentru ca doar mama m-a vrut, invat sa scriu si sa vorbesc in limba ei  mea. Un tel destul de greu de atins dat fiind faptul ca scriu si vorbesc in romaneste doar aici pe blog si doar cand vin in Romania.

Restul acuzatiilor de genul ”altcineva fabrica postarile” teorii ale conspiratiei,  sunt pur si simplu prea proaste ca sa imi pierd timpul aici cu ele.

Astea fiind spuse, v-am spus ca ador sa fac sex oral?

Si acum imi voi petrece restul noptiiii asteptand sa vad cate click uri are aceasta postare ca sa ma imbogatesc, eu barbatul, o curva batrana de fapt, din publicarea unui blog scris de altcineva.

confesiune

”Si l-am contrazis, recunoscand ca toata viata mi-am dorit sa fiu curva. Dar m-a impiedicat mereu cate-un porc de barbat. De care m-am indragostit cu deznadejde fidela sau care m-a dezamagit atat de tare, incat convalescenta lunga de dupa intalnire m-a tinut departe de alte deznadejdi, cauzate de alti dragi parteneri de iubire. Si n-am apucat, desi voiam…” Alice Nastase

 

 

Am avut un prieten apropiat cu care am impartit nopti lungi cautand raspunsul la intrebari naive, puerile si complexe. Cine sunt? Cine esti? Exista extraterestrii? Crezi ca Raiul e aici pe pamant? 

Prietenul meu a innebunit. Nu la figurativ. E nebun cu acte si stampile de la doctori care cred in biologie.

Prietenii comuni mi-au spus ca e magic ce se intampla cu el. Adica de la nu-stiu-ce praf ”magic” care a existat in Romania pentru un timp. Nu stiu. Nu am fost in Romania atunci. Dar mi-au spus ca imita foarte bine alte substante interzise.  Mie nu imi plac imitatiile.

Cand am fost in Romania, am vrut sa il vizitez. Doctorul era prea ocupat, ca toti doctorii din Romania. Asa ca i-am dublat salarul pe o luna, pentru o jumatate de ora in care sa stea jos, la o cafea, civilizat, si sa imi explice ce s a intamplat cu prietenul meu. Vroiam o parere sincera de la un om care a facut Medicina.

Am inteles ca omul care sta inchis acolo, nu mai e la fel ca omul cu care prindeam rasarituri. Crede ca e urmarit de spioni si de FBI si ca Pamantul se deschide in fiecare zi si forte supraomenesti, il trag in jos, spre centru, unde e adresa Iadului.

Vreau sa imi amintesc de el zambind si vorbindu-mi de Spengler si de picturile lui Nestor de la Torre. Asa ca i-am multumit doctorului pentru timpul acordat si am iesit din spital fara sa imi vizitez prietenul.

Amandoi am plecat din tara, dar in tari diferite. Amandoi am ales alte carari sa descoperim raspunsuri.

Parerea celui care crede in biologie e ca intr-adevar abuzul de praful magic e motivul pentru care e mai bine si pentru el, si pentru societate, sa stea inchis.

Parerea mea e ca motivul pentru care el e acolo si nu aici, e pentru ca a ales sa fure de pe carduri si el nu e si nu a fost un hot.

Cred ca sa te inseli pe tine e cel mai grav pacat pe care poti sa il faci. Sa fii altceva decat ceea ce esti.

Cred ca Dumnezeu e cu noi si in noi. Cred ca suntem cei mai aprigi judecatori ai nostri. Cred ca nici o alta forta nu ne poate pedepsi si blestema mai puternic decat o facem noi cu noi.

Confesiune:

Nu am inselat niciodata. Nici cand am fost iubita unui barbat, nici cand am fost amanta lui.

Nu am inselat, nu pentru ca nu am vrut. Dar pentru ca stiu ca nu sunt asa. Sunt multe, dar asa nu sunt. Si Dumnezeu imi e martor ca mi-e frica tare de mine. Si de cum m-as blestema.

Gladiola.

briefcase

How was your trip Miss? ma intreaba soferul perfect in masina perfecta.

Ii spun ca Let’s say that I am glad to be back here. El imi intinde un pahar din sampania mea preferata. De asta e Soferul Perfect. Nu e primul meu sofer, dar e singurul care ma ghiceste.

Apartamentul meu e curat si miroase bine. Periuta noua de dinti, asternuturile noi. Sunt enervanti de buni cand e vorba de customer service. Luxury apartments signed by Ritz-Carlton.

Inainte sa plec in business trip, i-am rugat sa nu imi schimbe totul chiar in fiecare zi. Trebuie sa ma prind de ceva, de o dezordine, de un miros, de o periuta de dinti, ca sa il simt al meu. Mi-au raspuns printr-o scrisoare pe care am gasit o la intrare, din care tot ce am inteles e ca nu se vor opri sa faca asta.

Langa scrisoare sta asezat si un pachet alb care are numele meu pe el. Numele meu real. Trebuie sa fie de la firma, imi spun. Doar nu stie nimeni unde sunt. Nimeni care imi stie numele. Deci trebuie sa fie de la firma. Logic.

Il las acolo, despachetez si intru in dusul cu miros de ploaie de vara. Ma gandesc la Anna. Si la LA. Si la ce planuri am pentru seara asta.

Ies fredonand o melodie veche, in halatul nou si comand breakfast. It’s good to be back, imi spun. Apoi vad pachetul.

Fara emotie, tai panglica violet si rup hartia alba.

Sunt momente in viata cand traiesti senzatii alarmante de prozaic.

Cu 2 ani inainte, cand incepeam relatia cu iubitul, iubitul meu din Londra, i-am daruit o geanta Louis Vuitton President Classeur.

– Stiu ca te mananca in interior ca un cancer acea intrebarea. Acolo e raspunsul. 

El s a invartit in jurul ei, fumand nervos, tigara dupa tigara, uitandu-se cand la mine, cand la geanta. Ii simteam frica cum infecteaza camera. Mi-am luat paltonul si am iesit din apartament.

In geanta, am strans de-a lungul timpului, cravatele barbatilor care m-au cunoscut in cearsafuri. Nu ca niste trofee, asa cum unii barbati strang intimitatea domnisoarelor, barbatii din viata mea nu au fost niciodata premii care sa imi arate cat de femeie sunt.  Dar pentru ca am vrut sa le pastrez aminitirea vie. Cele mai fericite momente din viata mea le-am trait cu ei. Cele mai triste, le-am trait singura.

Ma invart si eu in jurul gentii ca un criminal care nu stie ce sa faca cu corpul decedatei. Cum a ajuns geanta asta aici? Stie unde sunt, imi spun. Asta nu e atat de important. Dar ce vrei sa spui? Ca o sa am nevoie de ea? Ca ma urasti ca am plecat? Ca m-ai uitat? 

Imi caut disperata in geanta o pastila de reglare a somnului. E dimineata si daca iau pastila acum o sa dorm toata ziua. Si o sa ma dau din nou peste cap cu fusul orar. Si imi da cosmaruri. Dar ce cosmar sa fie mai puternic decat ce traiesc acum? imi spun, inghitind pastila cu whiskey. Mai iau una desi nu e recomandat. Isi face efectul in 30 de minute iar eu nu am atat de mult timp. Trebuie sa dorm.

Simt fiecare secunda cum intarzie sa treaca desi eu, cu lacrimi in ochi, il rog pe Dumnezeu sa ma adoarma. Imi spun sa dau cu whiskey poate reusesc sa dorm un an. Sau doi. Sau cat am fost impreuna.

Ma ridic din pat dupa sticla de whiskey si vad pe jos un bilet.

De-abia acum am inteles. Si pentru ca tu esti minunata, iar eu un cretin, te iubesc si te voi iubi mereu. 

Si

Si am ras cu pofta. Asa cum am ras langa atatea trupuri straine la tigara ”de dupa”. Si am avut cele mai crude lacrimi. Genul de lacrimi cu care spal gresia din baie cand cad in genunchi, confuza si obosita de lupta femeilor din mine. Dar aseara lacrimile au avut gust de scortisoara.

Si m-am trezit cu ochii curati, spalati parca cu detergent.

Si mi-am baut cafeaua neagra cu usa biroului inchis, privind orizontul acestui oras sulfuros.

Si ploua afara violent si agitat. Si ploua in mine cu amintiri ciocolatii, dulci amarui.

Si sunt departe si aproape de tot. Un ”tot” pe care l-am daruit acestui spatiu virtual.

Mi-am recitit jurnalul aseara. De la inceput. Din 2006. Am recitit jurnalul cautand obsesiv raspunsul la o intrebare ghicita de un suflet la mii de kilometrii departare de mine. ”Ai renunța la tot și te-ai întoarce la o amărâtă de dacie albastră?”. I-am spus ca dacia a fost galbena.

Si cand am inchis ultima postare, cele doua femei din mine, si-au dat mana asa cum ziua face cu noaptea dis de dimineata.

Si nu regret nimic.

what makes you feel important

Rochita sau pantaloni? Pantaloni. Stramti? Nope. Pntofi cu toc sau balerini? Balerini. Ah, fuck, eu nu am balerini.

Rascolesc tot dulapul dupa o pereche de ceva, orice fara toc. Dar cate lucruri sa incapa intr-un bagaj de 30 de kilograme?

Ok, nu am nimic fara toc. Plan B. Cei mai urati pantofi pe care ii am. Nu am. This is getting ridiculous. E tarziu, trebuie sa plec.

Pana la urma aleg ceva total nepotrivit cu tinuta mea.

Decolteu? Nici nu se pune problema. Am sanii destul de mari pentru cele sub 50 de kg ale mele. Deci alegem un top mai larg, lejer, care are un umar gol. Ma uit in oglinda. Umarul gol e sexy. Ridicam topul putin. Rimel. Ruj.

Sunt data peste cap cu fusul orar. Nu am dormit mai deloc aseara. Nici alaltaseara. Ziua in Europa e noapte aici unde sunt si invers. Deci am cearcane si aleg sa nu pun corector. Ba mai mult, le-as accentua daca as stii cum. Check again. Nu arat cel mai bine. Perfect!

Ma intalnesc la masa cu viitoarea mea sefa. Si cu sotul ei. Din experienta stiu ca unei femei, oricat de increzatoare e, nu ii cade bine sa stea la masa cu sotul ei si cu o femeie care arata bine. Mai ales daca respectiva femeia va trebui sa lucreze cu sotul ei in urmatoarele luni. Asa ca am incercat sa fiu cat mai … you know …

Ne intalnim la etajul 57 al unui anumit restaurant.

Ea, blonda imbracata in negru. Eu bruneta in alb. El e el. Ea e mai in varsta decat mine cu 2 ani. As spune ca e frumoasa dar nu are sani. Sau posterior. Sau carisma. In schimb are dintii albi si vorbeste o engleza perfecta. Pacat ca limba e facuta pentru activitati mai interesante.

Masa decurge bine. Incerc sa vorbesc cat mai putin. Incerc sa nu ma uit la el. Dar ea e ocupata cu telefonul. Trebuie sa verifice cate like uri are la ultima poza pe facebook. El bea. Eu tac.

El ma intreaba de unde sunt. Romania. Originally. Imi spune ca femeiele din Romania sunt cele mai frumoase. Ea nu aude sau se face ca nu aude !? Dupa rusoaice, zic eu. Nu stiu de ce imi trece prin cap corpul superb si gol al Annei. Dau din cap repede ca si cum as spune nu gandului. Sau oricarui gand sexual. This is business. 

Jumatate japonez, jumatate din Argentina. O combinatie ciudata care lui ii sta bine. Dau iar din cap. Nu. 

Imi sunt intrerupte gandurile de vocea ei stridenta, violenta, sobra. Imi vorbeste de job.

Deci … incep in cateva zile un job nou. Genul ala de job pentru care trebuie sa ai un Phd and kiss ass half of your life to get it. Eu l-am primit la recomandarea unui barbat despre care am scris mai demult pe blog. M-am culcat cu el acum cativa ani si cu sotia lui cu gust de cafea. Frumos cuplu. Frumoasa experienta.

I-am zis ca no way o sa pot sa do this kind of job. El imi zice:

You’ll do just fine. All you need to do is master your emotions, find out what makes powerful people feel important and fantasize with them. A Phd cannot teach you that! You’ll do just fine.

Ca raspuns, am ridicat o spranceana. El a zambit.

Seara a fost in general … ok. Cred. Sper. Ea ma saruta frantuzeste asa in aer, eu zambesc copilareste. Lui ii intind mana. El ma prinde de mana si ma trage langa el. M a muscat de ureche sau mi  s a parut mie? 

Pe drum spre minunatul meu apartament din centrul acestui oras de aluminiu si lumini violente, ii spun taxiului sa opreasca la un alt bar. Astept liftul sa urc la etajul 22. Am nevoie de un cockteil. Si gheata. E teribil de cald. Trebuie sa imi stapanesc gandurile. Cumva. Doi barbati incep sa vorbeasca cu mine. Le raspund taios. Nu fac asta de obicei dar trebuie sa fiu singura. Un continent nou, un oras nou, un job nou. Unul din ei imi intinde cartea de vizita. Scrie ”Vicepresident”.

Sunt inepuizabila.