Lună: noiembrie 2013

Personal

e doar o stare


33 comentarii

Sunt o ipocrita. O nemultumita. Altfel nu imi explic de ce sunt atat de trista. Vine Decembrie, sfarsit de an si inceput de speranta si eu plang fara motiv si rad ca plang fara motiv.

Nu stiu daca v-am spus, dar eu chiar am o viata minunata. Nu stiu ce as putea sa isi doreasca mai mult o femeie. Nu stiu ce as putea sa imi doresc eu mai mult.

Am calatorit mult, foarte mult, am vazut locuri minunate si am intalnit oameni extraordinari. Am fost plimbata, rasfatata, apreciata, respectata, iubita, dorita. Nu am nevoie nici de photoshop, nici de botox si nici de retusuri dimineata. Mi-am decis singura si tristetile si relatiile si destinatiile. Am o cariera asa cum vezi in filme, cu skyscraper si birou mare si secretara si VVIP si tot tacamul. Am multe si de toate si in zadar incerc sa caut ceva de care sa ma plang, pentru ca pur si simplu nu exista.

Saptamana trecuta, seful meu a strans tot biroul executiv intr-un meeting. Eu tocmai m-am intors dintr-un alt business trip si am incercat sa ma scuz. Dar mi-a spus ca e absolut necesar sa particip si ca nu o sa dureze mult. Eram deja adormita si pierduta in ganduri goale si fara directie cand mi-am auzit numele. Mi-am ridicat capul din ceasca de cafea si am vazut 7 perechi de ochi care imi zambesc de la masa rotunda.

– Sorry, I didn’t get that … spun eu rusinata.

– Isn’t she a sweetie? rade seful nostru.

Aud ”congratulations” si aplauze. CFO – ul, un barbat la 42 de ani care miroase mereu a vanilie, imi spune: ”You’ll be promoted!”

Promoted? De abia am o luna in firma asta. Cum sa fiu ”promoted”? E adevarat, am adus un client deosebit de important, un client pe care firma mea il urmareste de ceva timp. Dar nu am nici un merit pentru asta. I-am fost amanta acum cativa ani si efectiv nu am facut nimic mai mult decat sa pun mana pe telefon si sa il invit la o cafea. Nici macar nu i-am prezentat eu firma pentru care lucrez.

This is ridiculous, imi spun.

– Are you sure about this? il intreb eu frustrata pe seful meu. Masa rotunda rade in continuare si imi spune sa nu mai fiu modesta, merit asta si din Ianuarie sunt etc … Modesta? Eu?

Ieri m-am intalnit cu o prietena care imi spune ”as da orice sa am viata ta”. Eu am izbucnit in plans. Nu am vrut niciodata ca viata mea sa fie un basm. Mie imi place drama.

Si sunt obsedata sa renunt la tot. Asa cum am renuntat si la ”iubirea perfecta”. Sa plec efectiv. Mi-e dor de Bucurestiul murdar, de apartamentul meu din Cotroceni cu geamuri inalte si portocale mari in bucatarie. Mi-e dor sa nu am nimic decat vise. Mi-e dor sa nu stiu ce fac maine. Mi-e dor sa iubesc si sa nu fiu iubita. Mi-e dor de tot ce e greu si nelinistit.

Ii spun Annei ca renunt la tot si ca ma mut intr-o garsoniera in Romania si imi termin Facultatea de Litere si ma angajez ca animatoare in ceva club. Si ca o sa ajung o actrita ratata, asa cum mi-am dorit intotdeauna, fara bani, dar cu multe jurnale.

Si pentru intaia oara, Anna nu ma intelege. Imi spune ca ” e doar o stare”, ca ”mi-e frica de success”, ca sa beau un Mai Tai, sa imi fac manichiura si sa termin cu prostiile.

And even if you’re right, spune ea, there is no going backwards. Only moving forward. That’s how life is.

Personal

ca in primele luni


10 comentarii

jurnalul unei amante

 

 

Chiar daca esti casatorit. Chiar daca esti intr-o relatie. Chiar daca esti singur si nu cauti o relatie. Chiar daca ai un copil. Sau doi. Chiar daca ai 16 ani sau 56 de ani. Va intreb si ma intreb … cati dintre noi ar putea sa spuna ca nu si-ar dori sa mai fie sedusi macar o data?

 

Personal

prietena din facultate


12 comentarii

adela

Dupa Natalia, am fost curioasa sa cunosc o femeie goala. Sa stiu ce o face sa vibreze. Vroiam sa descopar daca orgasmul e diferit cand e dat de un trup moale si nu de unul dur.

Adela nu m-a crezut. A ras si mi-a spus ca e ”doar o faza”. Nu stiu ce a vrut sa spuna cu ”faza”. Nici nu stiu daca exista cuvantul asta in dictionar. Dar asa mi-a spus.

Intai am rugat-o. Nu a vrut.  Am incercat, destul de stangaci, sa o seduc. Bineinteles ca nu a functionat. Apoi i-am spus ca ii platesc jumatate de an din facultate. Lucram ca si model si ”imi permiteam o jumatate de taxa”. Si ca nu o sa spun nimanui niciodata. A ras si mi-a spus sa o las in pace.

Apoi s-a imbatat si a inceput sa ma sarute. Cred ca atunci am invatat sa imi ridic o spranceana, subtil, in lipsa cuvintelor.

Si intr-o seara, cu totul si cu totul banala, imi spune: Ok, dar tu faci totul. Eu doar … stau. 

M-am panicat teribil. Ce ar trebui ”sa fac”?

Nu stiu cum sa descriu prima mea experienta cu Adela, dar pot sa va spun ca i-am invatat fiecare linie a trupului, asa cum credinciosii isi invata rugaciunea.

Orgasm nu am avut si sunt aproape convinsa ca nici ea. Dar cand am vazut cum geme o femeie de placere, am inteles mai mult barbatul.

Ea nu a vorbit niciodata de ce s-a intamplat. Eu nu i-am spus niciodata cat de mult mi-a placut.

Dar vroiam sa invat, sa experimentez, sa gust, sa simt. Asa ca, la cateva saptamani,  am platit ”o experta” pentru 1 ora si jumatate de research. (La cateva luni, i-am propus si daciei galbene sa platim o ”experta”).

Cand am iesit din dormitor, cu stralucirea de ”dupa orgasm” imprimata in ochi, Adela isi termina tigara si ceaiul in bucatarie. Mi-a spus un simplu ”Noapte buna”.

A doua zi a parasit apartamentul unde locuiam amandoua si nu a mai vorbit cu mine niciodata.

Concluzii:

1. Daca esti tentata, prietena ta cea mai buna nu e o optiune. Nu intaia oara.

2. Nu inteleg femeile.

Personal

din inbox


19 comentarii

jurnalul unei amante

Ma intrebati multe lucruri personale si eu ma simt flatata, dar sincer va spun (si stiti deja ca nu sufar de modestie) ca sunt o femeie ca oricare alta. Doar ca am ales sa traiesc altfel. Cred ca nu eu va fac curiosi, ci stilul meu de viata. Imi e greu sa va raspund pentru ca incerc sa imi mentin anonimatul. Altfel nu as mai putea scrie un jurnal. Iar o carte v-am spus deja ca nu pot sa scriu. Pe blogosfera romaneasca sunt oameni talentati, care stiu sa scrie. Eu nu am talentul acesta. Nu stiu sa inventez si nici sa creez personaje extraordinare prin care sa traiesc. Sunt limitata la viata mea si de asta nu scriu atat de des. Dar pentru cele cateva intrebari care mi-au umplut inboxul in ultimele saptamani, sper ca postul asta sa va satisfaca curiozitatea.

M-ati intrebat cine e Anna. Pentru cei care mi-ati descoperit blogul mai tarziu (minunile Facebookului), de Anna am scris in anii trecuti in posturi care acum nu mai sunt vizibile. Anna e o rusoiaca frumoasa pe care am cunoscut-o acum cativa ani in Londra. Am un zambet larg acum cand scriu si imi amintesc de ea. Avea inima rupta in bucati si credea ca toti barbatii sunt la fel. Niste depravati, cum imi amintesc ca mi-a spus, cu o voce joasa si timida, cand isi strangea cafeaua intre degetele lungi si tremurande. Avea capul plecat si era obosita sa mai creada in visele ei. Isi cauta un job de chelnerita si o camera intr-un shared accomodation. Mie mi-a placut fantastic gatul ei. Si parul ei auriu. Si buzele unde se pierdeau lacrimi simple si sincere. Acum e casatorita cu un om extraordinar si locuieste in Manhattan. Picteaza nuduri iar barbatul de langa, un self made millionaire,  o venereaza. M-ati intrebat ce e intre mine si Anna. Va raspund simplu: sex. Tandrete. Prietenie. Un joc de adolescente la pubertate, cum imi spune ea razand cand ma saruta si ma intreaba daca imi place.

M-ati intrebat cine e ”pustiul”. Ii spun ”pusti” mai mult sa il enervez. Ador cand isi strange maxilarul si simt ca ar da cu mine de toti peretii, de nervi. De fapt l-am cunoscut pe tatal lui, un oil tycoon, la o Conferinta la inceputul acestui an. Pustiul, e un baiat barbat de 20 si ceva de ani, incapatant si decis ca eu sunt o enigma pe care el vrea sa o dezlege. Eu ii spun ca enigmele care sunt intelese isi pierd farmecul. El imi spune ca ma iubeste. Eu ii spun sa nu uite ca m-a cunoscut la bratul tatalui lui. El imi spune: You won’t do that. Eu ii spun: Try me.  Aici va recunosc ca imi place pustiul, dar lui nu i-as recunoaste sub nici o forma. Motivul? I don’t date men under 30s.

M-ati intrebat cine e dacia galbena? Nu as putea sa scriu despre el nici daca as vrea. Prima mea iubire. 

M-ati intrebat daca am iubit vreodata. Da, am iubit. De doua ori. Si cred ca inca (ii) mai iubesc.

M-ati intrebat unde locuiesc. In ultimii 7 ani am locuit pe 4 continente. Acum sunt departe si de Europa si de America. Anna imi face vizite scurte la cateva saptamani. Sotul ei stie de noi si nu il deranjeaza. Anything that makes her happy, a fost concluzia lui.

M-ati intrebat ce lucrez. Am un job cu titlu mare si lung. Un birou in executive floor cu numele meu pe usa. Am secretara mea. Iar corporatia de pe business cardul meu e una din companiile puternice si influente din Fortune 500. Se joaca cu banii si destinele unor tari cum ma joc eu tenis duminica dupa-masa. Daca sunt fericita aici? Nu. Daca sunt norocoasa? Cu siguranta. Eu nu sunt o femeie de cariera. Am zis ”Da” acestui job la fel cum aprobi in Biserica. Sa imi umple un gol – lipsa de ceva constant in viata mea – si sa imi dea o busola intr-un moment din viata mea in care nu mai directie.

M-ati intrebat daca am bani. Nu am. Ma bate Dumnezeu. Ok bani am, dar dependenta de shopping e costisitoare. Stiu ca sfaturile ”pune ceva deoparte’‘ vin din suflet si va multumesc. Dar mie nu imi e frica de viitor. Nu cred in pensie. In taxe. In ”plase de siguranta”. Nu as putea sa traiesc cum traiesc, stiind ca am ceva, orice (o iubire, o casa sau un cont plin), pentru zile negre.

M-ati intrebat daca sunt lesbi. Nu sunt. Imi plac barbatii. Venerez barbatul si tot ce inseamna el. Ii iubesc depravarea de care vorbeste Anna.

M-ati intrebat ce muzica ascult. Lounge music. Downtempo. Electro. Techno. Deep House. Soulful House. Blues. Jazz. Acid jazz. Hip hop. Trip hop. Soul. Dub. Reggae. Bossa Nova. Arabic. R & B. Soft Rock. Piano music. Indie. British music. Latin. Romanian music.

M-ati intrebat care e filmul meu preferat. New York, I love you.

M-ati intrebat daca sunt intr-o relatie. Nu. M-am despartit recent de iubitul meu din Londra.

M-ati intrebat cu cati barbati m-am culcat. Eu cred in sex. Dar relatiile mele, de iubita sau amanta sau chiar de ”lunchtime lovers”, au fost totusi de lunga durata. De asta ”numarul meu secret” e la fel ca varsta mea: sub 30. Daca ma intrebati de numarul noptilor in care picioarele mele au fost larg desfacute spre deliciul lor, vorbim de sute. Mii ? 

M-ati intrebat daca imi place Romania. O ador. Eu sunt un suflet orfan through choice. Dar cel mai aproape de ”casa” e totusi tara in care m-am nascut. Imi iubesc tara si cu cat locuiesc in alte spatii, cu atat o iubesc mai mult. Eu nu am fugit de Romania. Am plecat pentru ca am vrut sa descopar si alte parfumuri. Insa nimic nu e mai frumos decat toamna, cu portocale si abecedare, in Romania.

M-ati intrebat daca am vreo dependenta. Am avut un ”in and out of love” cu multe substante care iti dilata pupilele si sufletul. Dar nimic nu a reusit sa ma supuna. Viata doare mai tare cand esti lucid. Iar mie imi place suferinta ei. In schimb sunt dependenta de viteza. De asta am sofer.

M-ati intrebat cui ii este dedicata o anumita postare, in engleza, de acum cateva saptamani. Va raspund cu un zambet.

Si m-ati intrebat de ce mi-e frica cel mai tare. De mine. Ma joc cu focul fara sa ii cunosc proprietatile si nu stiu inca daca din dorinta de a ma arde sau de a ma purifica.

Personal

te cunosc de undeva


8 comentarii

What starts a conflict is different from what causes it. S. G.  Intelligence

– I think love is over rated, ii spun eu in timp ce ii pun doua cuburi de gheata in paharul de whiskey.

– What makes you think that you know anything about love, spune el pe un ton amenintator si isi bea paharul dintr-o inghitura. Can I have another one? 

Imi ridic spranceana si zambesc. Anna zambeste si ea. 20 something year old boys … supusi cu totul dramatismului si necesitatilor exagerate ale inimii.

– Ea crede ca monogamia permanenta nu duce la fericire.  Ca iubirea nu e sursa placerilor noastre, ci doar scuza lor. Ca sexul si puterea sunt sot si sotie. Ca toti demonii interiori au virtutile lor, la fel cum toti ingerii au slabiciuni. Ca totul in viata e temporar, chiar daca dureaza toata viata.

Anna ii zambeste pustiului si continua: Vezi tu, ea e o altfel de femeie. O sa te simti cald in diminetile de iarna din cazua sexului proaspat si a ceaiului si nu pentru ca ti-a pus puloverul pe calorifer. Ii esti fidel pentru ca iti da prea multa libertate. Devii sclavul ei pentru ca te considera un ”master”. Iti va penetra sufletul mai adanc decat ai facut-o tu cu ultima curva. Eu am invatat ce e iubirea, iubindu-o independent si invulnerabil.

Mie imi trece prin cap ca amandoi s-au ametit destul de tare din cauza whiskey-ului si ca eu sunt in urma. Zambesc muscandu-mi buza de jos si o rog pe Anna sa lase pustiul in pace in timp ce le umplu paharul amndurora.

Pustiul o prinde pe Anna de par si o saruta apasat. Ma tinteste cu privirea in timp ce intarzie sa isi dezlipeasca buzele de ale ei, iar eu raman cu gura intredeschisa, blocata in ochii lui.

– Oh, wow … where is this coming from? rade Anna ciufulita si putin confuza.

Pustiul inca ma supune cu privirea ca un judecator aspru si coruptibil, iar eu raman prizoniera in ochii lui cu sprancenele adunate.

Se ridica si arunca un ”trebuie sa plec”.

Imi intorc privirea si vad usa trantindu-se.

– Vrei sa stii daca mi-a placut? imi infinge Anna cutitul, pervers, intr-o rana de care nu eram constienta.