“That’s the thing about pain. It demands to be felt.”
—John Green, The Fault in Our Stars
Ma gandesc ca imi dezamgesc viitorul, dar nu am nici o alta idee mai buna. Toata viata mea a fost asa: cand nimic nu a mai avut sens, m-am intors in Romania.
Am mai fost aici, imi spun. Acum 5 ani, cand am plecat din Londra. I-am dat cheia apartamentului meu verisoarei mele. Am lasat totul acolo: haine, parfumuri, mobila, periuta de dinti si amintirile toate. M-am intors in Romania pentru ca pentru mine tara in care m – am nascut e asemanatoare cu starea de coma. Si e nevoie de coma uneori ca sa te trezesti la viata.
Am mai fost aici, dar acum e diferit. Acum traiesc in marmura si diamante si soferul imi conduce Maserati – ul argintiu. Atunci eram doar amanta cuiva, acum scrie Director pe cartea de vizita. Atunci i-am lasat totul verisoarei mele. Acum ii las totul femeii care imi face curat in apartament. Atunci am fugit de tristete, acum ma duc sa ma razboiesc cu ea. Exact asa ma simt: ca tinerii trimisi la razboi. Sunt datoare cu lacrimi si ma duc sa le platesc.
Stiu ca totul pare o fabula. Rad si eu si plang si imi dau seama cat de fucked up e totul. Cat de fucked up sunt eu. Ai spune ca daca tot am plecat de atatea ori, ar trebui sa fie mai usor. Gen, experienta. Dar nu e asa. Am ajuns departe (vezi mama, am ajuns departe) si doare mai tare cand cazi de la inaltime.
Sunt cea mai buna varianta a mea. Mi-am depasit toate visele, am primit mai mult decat am cerut, mai mult decat am crezut. Acum zece ani am crezut ca am sperante si ambitii mari in viata, acum ma uit inapoi si le vad modeste. Stiu ca par un fel de propovaduitor new age, dar cine a zis ca totul e posibil in viata, atat timp cat stii foarte bine ce vrei, a avut mare dreptate.
Imi sparg singura bula asta de cristal in care traiesc si imi sugrum din proprie initiativa viata de printesa. Vin in Romania asa cum am plecat. Cu bagajul de mana. Nu vreau neaparat sa fac asta si sunt paralizata de frica ca iepurii, dar nu vad nici o alta optiune.
Cand m-am uitat dupa apartamente in Bucuresti, ma gandeam la o casa mare in Cotroceni asa cum am inchiriat cand am plecat din Londra. Dar motivele pentru care imi introduc singura coma acum nu sunt aceleasi ca acum 5 ani asa ca imi voi lua un apartament cu o camera de dimensiunea baii de un scriu acum. Chiria ma va costa cat platesc aici pe cina intr-o seara de marti. Dar daca ma incapatanez sa redefinesc durerea macar sa o fac fara anestezie si fara marmura si sofer.
Plec pentru ca nu stiu sa manageriez foarte bine depresia, asa ca incerc nebunia.
jurnal 
O sa-ti revii :) Ca de obicei.
Mai scrie te rog din experientele tale ador sa le citesc.astept jur, cu nerabdare sa mai povestesti cva.mi-ar placea sa fim prietene sa imartasim experiente pt ca si eu am o viata destul de complicata.te pup mult succes in gasirea fericii tale
Sper să îți bei durerile până la ultima picătură, să le lași să circule în tine. Pentru că apoi vei putea turna în paharul vieții tale orice te va inspira, indiferent de locul unde te vei afla sau vei tânji să fii.
Durerea trece…
Cu ranii grele,si vizibile in luciul ochilor!
Cand te ajunge depresia tu fugi si bei sau ce faci tu in bucurești si iti revii. Sunt oameni care traiesc cu depresia pt ca pur si simplu nu au alta solutie, nu au scapare, sunt prinși in rahat pana la gat sau chiar pana peste cap si trebuie sa traiasca in situația mizera in care s-au bagat. Cand simți ca te apuca depresia, gandeste-te ca sunt si alti oameni pe care-i apuca, insa nu pot fugi. ..trebuie sa stea locului pana soarta se indura de ei si le ofera o portita de scapare…daca au norocul sa li se ofere asa ceva…alunga depresia si traieste-ti viata daca ai mijloacele si posibilitatile. Altii nu sunt la fel de norocoși ca tine
Luv u….stii asta…dar iubita mea eu zic ca treci printr un moft de moment ori cum vrei tu sa il numesti…dar numai depresie nu e asta! Ca vrei sa stai pt citeva zile in saracia lucie dintr un cotlon prafuit mancind paine cu ceai chior si dormind pe pat de lemne tari … zau ca nu te ajuta prea mult …pt ca….oricind te saturi te scuturi si revii in bogatia ce ti ai facut o cu truda manutzelor tale si capshoru’ tau… hai ca stii tu o alta modalitate de ati infrunta demonii sau de ce nu a te asocia cu ei pt a ti putea relua drumul sufletului ce tinzi sa il ratacesti. Hai te cuibareste in bratele mele si so punem de o nebunie …sa punind la cale revenirea triumfala a legendarei Gladiola😙
Nu pleaca ptr un moft iar motivul ptr care a luat decizia asta nu e spus aici si e prea personal ca sa o faca. Nu e vina ta (ptr ca nu stii contextul, si deci pleci de la alte premize) dar comentariul tau e mult departe de realitate. De asta am scris.
…pai daca tu stii mult mai bine motivele ei si daca te-a desemnat purtatorul de cuvint …nu pot decit sa ma bucure sincer gandul ca te are aproape ! …still luv u girl!
Nu m-a desemnat purtator. O sa fiu scurt ptr ca nu e treaba mea sa vb ptr ea. O citesc de multi ani. Si in acesti multi ani am vazut multe comentarii. Am comentat si eu la randul meu. Si foarte putine comentarii cred ca au avut prins in ele adevarul din spatele postarii (sau macar pe acolo, si numai ea stie care sunt ele, ptr ca eu nu-mi pot da seama). Majoritatea sunt „vreau sa fiu ca tine” (intr-un soi de scenariu de revista glossy in care vor sa fie si ele niste Gladiole), sfaturi sau se indoiesc de faptul ca e reala. Toti presupunem ca o stim, ca intelegem ce scrie (inclusiv si eu credeam), dar de fapt doar facem presupuneri, nu stim nimic. Bine, ea scrie si ambiguu, doar starile ei si mai putin contextul in care ele sunt. Nu e genul de persoana care sa dea detalii despre ea, asta e concluzia la care am ajuns. Eu unul nu mai comentez aici ptr ca mi-am dat seama, chiar daca am mai nimerit ceva pe ici pe colo, ca nu o stiu. Credeam ma demult, ma mandream, ca pot deslusi postarile ei. Acum nu mai sunt asa sigur ptr ca imi dau seama cat de putine stiu de fapt. Acum doar citesc ce scrie fara sa-mi mai dau cu parerea, care poate fi cu totul pe dinafara. Gladiola e mai mult decat credem ca intelegem sau stim despre ea (care poate fi gresit). Ea, femeia din spatele Gladiolei e mai mult decat Gladiola de aici. Gladiola e numai o parte a ei. Restul e al ei. Voi vedeti numai partea de glamour, nu vedeti omul, de asta cititi (si o adorati, si vreti sa fiti ca ea, si credeti ca o intelegeti), ptr povestea glamouroasa, cu sampanie, amanti, bani, sex si plina de nebunii. Dar cum e un om acolo in spatele povestilor ei de aici, e si ceva mai mult de atat. Recunosc ca si eu am fost atras/fascinat intr-un fel de imaginea asta (poate inca mai sunt – am si eu damblalele mele), dar am vrut, am incercat sa vad omul citind acest blog. De fapt de asta inca o citesc, ptr ca am vazut la un moment dat (acum multi ani cand am dat de blogul ei, intr-o postare, dar nu mai stiu care – stiu ca am comentat in perioada aia fara sa ma astept la nimic si ce am scris a atins-o cumva) si altceva care m-a facut sa raman, faptul ca e om. Daca era numai partea de care am zis mai sus, eram long gone.
Si ma opresc aici. M-am lungit (ca intotdeauna). Si sper ca tu Gladiola sa nu te superi ca am vorbit aici.
„truda manutzelor tale si capshoru’ tau” Serios!? Ca si-a rupt tartita nu spune nimeni. Stim cu totii ca prostitutia a fost prima meserie din lume dar sa fim seriosi. Sau o sa-mi spui ca nu e prostituata? Ba da! Una de lux chiar. Asa ca la urmatoarea afirmatie de genul, gandeste-te la parintii tai cat au muncit si atunci poate iti dai seama ce inseamna „truda manutzelor tale si capshoru'”.
UHH dar vai si iar vai . Un scons neprihanit or e neprihanita? hmm dar oare ai putea incerca cu al tau cap si a tale maini sa ti le folosesti in alte scopuri cam pe masura ta? Hai incearca ! Sa zicem sa te scarpini in cura ala pe care te minca si doare pe tine de cine e femeia asta si ce a facut cu al ei trup…..si cit despre parinti…duduie or duduiule neprihanita or neprihanit intreabati tu ai tai parinti oare nu ai venit pe lume dintr o fatala greseala?
Eu cred …si e parerea mea umila….ca niciunu dintre cei ce o citesc pot sa afirme ca o cunoaste pe deplin pe acea ce se afla in spatele monitorului si tasteaza ceea ce simte. Eu una .inca nu ma cunosc pe mine bine…evident ca nu pot afirma ca asi cunoaste o pe femeia asta . Daaar, pot afirma ferm si clar ….ca , Gladiola- femeia ce scrie aici- nu este o femeie slaba…fricoasa…lasa…..care se complace in fata unei stari… numite depresie…. si gaseste ca modalitate de a fugi de ea …..luind o ca un moft.. autopedepsindu se ascunzindu se intr un catun saracacios crezind ca depeesia nu o gaseste acolo . Nu tinjesc dupa viata ei si a nimanui. O am pe a mea . Si s a naibii de mandra si impacata cu ea. Ce ne leaga pe amindoua este faptul ca sunt amanta , si o spun fara sa mi pese de anumiti/te neprihaniti/te , si nu in ultimul rand sunt femeie care cindva a cazut crezind ca nu mai exista cale de a ma ridica. Respect si iti admir fidelitatea de cititor a Gladiolei. Cit despre tine , draga mea Gladiola, orice ar fi sunt convinsa ca nu te va ingenunchea fara sa te poti ridica din nou mai mandra mai puternica mai frumoasa…..in inima ta !
O sa-si revina. Si din nou nu e un moft, e o redefinire (declansata de ceva). S-ar putea ca dupa aceasta, Gladiola pe care o vrei tu (sau stiai) sa nu mai existe. Eu vreau sa fie bine, mai puternica si mai inteleapta. Asta conteaza. Pe mine nu ma intereseaza de bani, ptr ca e capabila sa ii faca din nou daca vrea. Si o sa-si revina ptr ca nu e genul de persoana care sa moara intr-un colt. Cine si cum va fi atunci asta numai ea va stii. Eu am incredere ca va fi inspre bine.
ţara arde, baba se piaptănă
tara arde, amanta…….. vai de curul prostului.
Sunt curioasa ce inseamna ‘am ajuns departe’… Faptul ca ai izbandit pe plan profesional Si financiar dar succesul a venit cu izolare si Singuratate?partea cu succesul este evidenta din postare, dar n-am inteles de ce esti deprimata. Of course, nici nu e treaba mea, dar un articol interesant te Pune mereu pe ganduri :) iti doresc sa-ti petreci sejurul in Romania gasind solutiile pe care le cauti.
nu inteleg daca spui ca ai primit mai mult decat ai cerut si ai crezut…de ce esti atat de nefericita? de ce ai nevoie sa te izolezi intr-o camaruta intunecata din marea capitala a Romaniei cand tu ai pe tava mai mult decat ti ai imaginat? pun pariu ca in lumea ta pana ca si iubirea se cumpara. si mai cred ca in lumea ta definitia iubirii nu seamana deloc cu cea din lumea oamenilor de rand. parca asta ti ai dorit, Gladiola. acum fugi de tot. ai impresia ca poti sa te intorci fix din punctul din care ai plecat ca sa iti refaci pasii? sa iti refaci sufletul? sa te refaci pe tine? tu nu mai existi de mult. te ai vandut scump pt un vis ieftin. cand ti ai dorit un maserati nu ti a trecut vreo secunda prin cap ca nu te va ajuta la nimic? desigur, te poti deplasa dintr un morman de marmura intr unul de diamante. dar spre fericire nu cred ca gasesti drumul nici nu gps de ultima generatie. ce vrei sa dovedesti? si cui? tie? da, bravo si felicitari. acum ce? imi placea mai mult de fata simpla care avea vise si peripetii/preocupari lumesti. eu zic sa ti mananci linistita cina de marti in paradis. pt ca nimic nu e vesnic.
pe langa toate astea, cred ca un director ar trebui sa stie ca o coma nu se introduce, ci se induce. dar probabil ca gladiola poate face si asta, doar e un personaj fictiv dintr-o drama care se vrea si psihologica de la Hollywood.
TARE DEMONUL asta a deprresiei ..
Mnah gladiola draga dak nu te pocăiești demonul ăsta o se te ardă de vie și are sa vina după tine sa te ia în iad … unde nu e prea placut știi tu ..
Acum dak tu vrei neapărat sa mergi la dracu cale plăcută draga mea dar eu nu te sfătuiesc sa mergi la dracu
Viitor ul poți sa ți hotărăști încă da trecutul numai domnul Isus îl mai poate schimba
Gladiola e un personaj, totul e poveste şi povestire, aşadar ficţiune.
Daca ai ajuns in Bucuresti, ti-ai revenit din coma, din depresie?
Mi-e dor de tine și de scrisul tău. Cred că într-un fel sau altul, am crescut cu tine. Vreo 3 ani sigur, cel puțin. Când o să revii, Gladiola?
Și eu încerc nebunia în perioada asta :D
Savin ..respect !
Restul…dragii mei stiti de ce nu mai gasesc oamenii comori? pentru ca nu mai cred in ele.
Iar adevaratele comori sunt in sufletele oamenilor in cei de langa tine ele nu ruginesc nu se devalorizeaza.
Eu nu o stiu pe Gladiola. Dar stiu ca in spatele acestor randuri este un om si omul are mai multe roluri in viata. Rolul de sot de crestin de manager de fica.
Si eu o citesc de ani de zile si..nu e fascinant ca nici acum nu o cunosc? oricum femeile nu trebuie intelese ci iubite :P putem oare iubi fara sa ne batem capul sa intelegem? Oare viata nu e prea scurta pt a sta in tribunal si a judeca?