Am avut doi ani nenorociti din care am scapat cu viata. Am stiut asta azi cand mi-am baut cafeaua fara sa fiu speriata ca e dimineata … iar.
Despre ce s-a intamplat, se vede ca nu am putut scrie si nici nu cred ca voi putea. Citisem undeva ca tragediile nu se traiesc zilnic, ca vrei nu vrei dupa 24 de ore intervine acceptarea. Dar daca tragedia se afla tocmai in acceptare?
Mai citisem undeva ca doar traumele te maturizeaza. Asa o fi. Am implinit cateva sute de ani.
Dar traiesc.