Am avut doi ani nenorociti din care am scapat cu viata. Am stiut asta azi cand mi-am baut cafeaua fara sa fiu speriata ca e dimineata … iar.
Despre ce s-a intamplat, se vede ca nu am putut scrie si nici nu cred ca voi putea. Citisem undeva ca tragediile nu se traiesc zilnic, ca vrei nu vrei dupa 24 de ore intervine acceptarea. Dar daca tragedia se afla tocmai in acceptare?
Mai citisem undeva ca doar traumele te maturizeaza. Asa o fi. Am implinit cateva sute de ani.
Dar traiesc.
#EA vrea sa poarte o rochie albastra mulata, sa savureze un pahar de #sampanie, sa isi piarda mintile in luciul unui diamant cu un barbat greu de sedus intr-un local in care pretul nu conteaza.
#Eu vreau sa citesc Panza de paianjen de Cella Serghi, ca mi-e dor de limba mea, cu o tigara slim si un Pepsi rece cu multa gheata, ghemuita in patul meu.
Vinerea de obicei castig eu, Sambata EA, iar Duminica pierdem amandoua. Restul zilelor sunt traite pe pilot automat, jucate intr-un teatru cu masti si fantome, exprimate in momente filtrate bine pe Facebook.
Luptele mele se pierd in indoiala.
*
Toata saptamana asta am avut suflet de zapada, rece cum e Raiul catolic. Poate pentru ca a fost Valentine’s day.
G.
There is nothing more precious than laughter
and scorn – It is strength to laugh
and lose oneself. to be cruel and
light.
Tragedy is the most
ridiculous thing „man” has
but I’m sure that
animals suffer,
and yet they do not exhibit their „pain”
in „theatres” neither open nor
„closed” (their „homes”).
and their pain is more real
than any image
that any man can
„perform” xxxx or feel
as painful. ____________________________
jurnal 