despre mine, altfel

“I want to make my own discoveries…….penetrate the evil which attracts me”  Anaïs Nin

Cred ca par mult mai romantica, mai sensibila si mai trista aici pe blog, decat sunt in realitate. De vina poate sunt eu, ca folosesc cuvinte dramatice, sau poate sunteti voi, ca ma incarcati cu poezie. Dar adevarul gol golut e ca eu sunt o femeie care stie foarte bine ce vrea. Nu sufar de depresii comune (de iubiri pierdute, de singuratate, de indoieli, de regrete, de frica, de reprosuri) si nici nu mi-as dori ca viata mea sa fie altfel decat cum e acum.

Am vrut sa stiu cine sunt cu riscul sa nu imi placa ceea ce descopar. Asa ca mi-am pus decenta la incercare in tot ceea ce am facut.

Eu nu m-am visat niciodata in rochie alba, pasind sfioasa spre un altar. Imi plac rochiile cu spatele gol, aurii ca pielea sau negre ca demonii, mulate pe trup. Pretuiesc mai mult diamantele care imi sunt oferite, decat cele pe care mi le cumpar.  Cred ca pasiunea e mult mai puternica decat iubirea, desi prima are viata scurta pe cand cea din urma poate sa dureze mai mult decat viata. Mai cred ca in general, oamenii confunda una cu alta si se trezesc cu un gol umplut de intrebari si confuzie si o casnicie moarta. Imi inspira un sentiment de frica, nu de admiratie, oamenii care au avut un singur partner sexual toata viata. Cred ca patului nostru i-ar place sa cunoasca si alte trupuri decat cel al sotiei sau sotului, dar ca setul de reguli si moralitati pe care l-am mostenit de la societate ne subjuga aceste dorinte.  Cred ca cei mai multi oameni se casatoresc fara sa se cunoasca pe ei inainte sau dintr-o paranoia absurda de singuratate/batranete/viata. Pentru ca asa trebuie, ca e timpul, ca sa aduca ceva excitant in viata lor sau pentru ca partnereul ”il/o completeaza”. Sau doar pentru ca iubesc.

Eu am ales sa inving iubirea, pentru un viitor mai mare.

Ma fascineaza barbatii maturi ca varsta si experienta pentru ca imi ofer ceea ce nu pot obtine de la tinerii cu corpul lui Adonis. Nu am remuscari ca sunt amanta. Ea nu trebuie sa se prefaca ca a adormit (ca e pe ciclu/are o migrena/e obosita/ se trezeste devreme), el e un sot fericit ( pentru ca un barbat satisfacut sexual e un barbat fericit), iar eu sunt rasfatata cu o relatie in termeni bine stabiliti. Nu de putine ori, mi-am dorit cu sete sa fac dragoste si cu cele care poarta verigheta si numele barbatilor cu care m-am culcat. Nu de multe ori, din pacate, am avut ocazia.

Putere. Incredere. Control. Demonii mei. Cealalta femeie. Eu.

Cred ca singurele clipe cand suntem nemuritori, sunt cele in care facem sex. Barbatii din viata mea m-au redefinit printr-o relaxare a tabuurilor, o descatusare a sexualitatii sau daca vreti, o eliberare de prejudecati.

De la zilele cand, de exemplu, dupa Adela, noua mea colega de apartament facea dragoste in camera alaturata,  iar eu, auzindu-le gemetele, incercand sa imi imaginez cum o penetreaza iubitul ei si dorindu-mi nespus sa intru in camera lor si sa ma daruiesc lor; dar rusinata de gandurile mele, ma limitam la a-mi provoca placere singura suspinand intre perne – la zilele de acum, cand am facut dragoste cu tatal pustiului care mi-a provocat un orgasm nerusinat, iar pustiul ne-a privit, furios pe madularul lui tanar, incontrolabil, care  se excita impotriva ratiunii si a contextului bolnav – s-au intamplat multe nopti vinovate care nu sunt scrise in acest jurnal.

Cu toate astea, sunt doar la inceput de drum.

2014: imi doresc sa caut ca cei care trebuie sa gaseasca si sa gasesc ca cei care trebuie sa mai caute inca

adevarurile se spun tacand

26 Decembrie 2013

– Stupid cadou iti doresti.

– Draga domnisoara, noi doi am facut istorie impreuna. Nimic nu m-ar face mai fericit decat sa imi iau la revedere de la dumneavoastra, asa cum se cuvine, intr-o seara cu totul speciala.

Nu o sa ma culc cu tine. 

Parca ghicindu-mi grosolonia gandului, continua:

– Va rog sa nu va ganditi la ceva indecent.

Si tacere. Ce inventie minunata, telefonul! Pe langa cuvinte, cateodata reuseste sa transmita si sunetul batailor de inima. Boum – boum – boum. Deci, Gladiola? Ai puterea sa il revezi pe barbatul acela, pe care il are fiecare femeie, cel pe care nu il uraste, nu il iubeste, dar nu poate sa il uite? Pe barbatul care ti-a dat numele ”Gladiola”? Pe barbatul care … 

– Bine.

Boum – boum – boum.

30 decembrie 2013

La urma urmei sunt doar 2 zile. Ma duc, il felicit si ma intorc. Nu stie nici mama de vizita asta. O sa fie ca un vis. Ca si cum nu a fost. Ca starea euforica de dupa un drog puternic. Scurt, intens si trecator. 

Drogurile dau dependenta. Boum – boum – boum. 

Imi scutur buclele negre de gandurile de aceiasi culoare si nesigura pe mine iau taxi-ul spre aeroport.

31 decembrie 2013

Fara bagaje de cala, imi aprind o tigara in fata Aeroportului International Cluj Napoca. Imi vine sa intru inapoi si sa iau primul bilet de intoarcere.

Ce caut aici? Cum sa calatoresc peste 7000 de km ca sa il vad? Sa vad un barbat! Un barbat pe care nu l-am mai vazut de o vesnicie si care nu mai inseamna nimic. Ahhh, eu cu teoriile mele cu tot! E ridicol! De ce am venit? 

Strivesc cu pantoful mucul de tigara si imi spun cu toata increderea ca o sa imi iau o camera de hotel si o sa dorm pana maine seara, cand e zborul meu de intoarcere. Si o sa uit de toata nebunia asta. Da, asa voi face! 

1 ianuarie 2014

– La multi ani draga domnisoara!

A imbatranit frumos, ca un aristocrat. Din usa, imi zambeste cu paharul de sampanie in mana. Se cutremura sufletul de emotii si nu mai exista cronometre pe pamant. Respir clipe eterne pierduta in ochii lui. Ii confesez in bataile de inima, BOUM – BOUM – BOUM, unde am fost si ce am facut si multe alte povesti salbatice, cu vrajitori si dragoni si zane care si-au pierdut virginitatea.

Ii zambesc larg si cu ochii si cu buzele, ca un copil, cum obisnuia sa ma alinte. Copil, o sa te gasesc mereu …

Am intrat in garsoniera lui mica si comoda, spatiu vid fara viitor, loc unde am petrecut cele mai intime momente din viata mea. Ma izbeste un tablou cu mine goala, asezat pe peretele principal. El imi vede buza lasata in jos de uimire si spune simplu:

– Ah, da … si pe mine ma stapaneste … Adevarurile se spun tacand.

Eu simt o incordare a nervilor – asa cum ai inainte de un examen important sau cand iti astepti rezultatele medicale dupa ce ai fost suspectat de cancer – ca o strivire de pietre pretioase si ma uit dupa un pahar cu ceva, orice, fie ea si otrava.

– Va multumesc ca ati venit, imi spune el si imi intinde un pahar de sampanie. Aveam nevoie sa va mai vad o data, inainte sa ma casatoresc, ca sa fiu sigur ca exist.

masuratori pentru nevinovatie

Lumea nu este adevărată decat dacă eu o tulbur. Alain Bosquet

Cele zece porunci ale artei de a iubi

I     Vei onora erotismul. In faptă, imagine şi judecată.

II    Vei face dragoste cu tine insuţi. Ziua şi noaptea, venind in ajutor visului.

III  lti vei arăta cu mandrie sanii, picioarele şi plăcerea iubirii.

IV  Te vei dezbrăca in public. Ca să poţi fi mai uşor iubită.

V   Ai să ingădui pătrunderea in trupul tău. Fiecăruia pe unde va dori.

VI  Cu indelungi inghiţituri de spermă iţi vei bucura nesăţiosul cer al gurii.

VII  Pentru femeie sau pentru bărbat. Prin mangaierile tale să fii corp de amantă.

VIII  Te vei dărui mai multora. Pe rand sau deodată.

IX  Vei consimţi ca din trupul tău stăpanii tăi să facă dar.

X Amorul ţi-l vei innobila. Amantă, prostituandu-te.

EA

***

Cum crezi ca defineste Dumnezeu moartea, daca El nu moare niciodata? Si spune-mi, daca nu gresea Eva, mai aveam viata asta, atat de frumoasa, cu anotimpuri si culori si emotie? De ce crezi ca trebuie sa ma pedepsesc in viata asta, ca sa primesc o alta, mai buna si eterna? Si sincer, ce e gresit in a-ti incerca posibilul?

Vorbeste-mi de iubire si spune-mi in matematici de cate ori invinge. Si explica-mi in aritmetica sensul monogamiei si in termeni de geometrie de ce nu e permis sa curbezi decenta?

Demonstreaza-mi ca incestul otraveste si nu da gust vietii. Vorbeste-mi de patima si afrodisiace si arata-mi daca pacatul sta in placerea excesului sau in excesul placerii?

sa iti spun problemele mele

Am zburat in Cluj si m-am dus direct la apartamentul lui. La 12 noaptea, dansam in fata lui goala, ca o papusa japoneza stricata, cu o sticla de whisky in mana, pe Daft Punk – Instant Crush . Imi curgeau lacrimile ca dintr-un robinet ruginit.

El (a.k.a dacia galbena) imbracat, pe canapea, fuma zambind.

Asa mi-am petrecut Revelionul.

viata bate orice arta

– O sa iti fie greu sa ajungi o artista cunoscuta. Mai degraba si cel mai probabil, vei ajunge o actrita ratata in ceva teatru mic si murdar. Poate chiar in capitala. 

Isi scoate o tigara dintr-un pachet de Vicheroy rosu necartonat si imi cere o bricheta.

– O sa iti spun si de ce, continua el, pufaind, pe treptele Facultatii de Litere din Cluj. Frumusetea ta e brutala. Fizica, clara, evidenta. Regala si dramatica in gesturi, in priviri, in voce. O frumusete ieftina as putea spune, lipsita de imaginatie. Toate astea fac sa fie imposibil sa primesti vreodata un rol principal intr-o piesa buna. Rolurile principale sunt pentru cele care au o  splendoare oarecum diforma, variata, expresiva. Cele mai mari actrite ale Teatrului – si de ce nu, cele mai mari femei – au o frumusete ”pe muchie de cutit” daca vrei, interesanta, o frumusete colorata, care cere descoperita, intuita chiar, o prelungire a unei personalitati nebune, extreme. Ca o intriga pentru un barbat, momentele pretioase cand o femeie isi da jos hainele incet, zabovind. Tu nu starnesti curiozitatea asta.  Tu esti ca o femeie goala, nu e nevoie ca cineva sa faca un efort sa vada cat de frumoasa esti. E cert, ca un adevar absolut care te izbeste si nu cere indiscretie, nu e nevoie sa fie demonstrata. 

Trage cu pofta din tigara si cade pe ganduri ca si cum si-ar aminti de o iubire veche si prafuita.

– Ai fost acceptata la Teatru pentru rolurile de prostituata, de amanta sau de femme fatale. Roluri secundare bineinteles, dar desigur deosebit de importante pentru ca sunt sosul picant din mancare sau ceea ce face o piesa exceptionala. Dar ar fi o greseala, un pacat, un insucces garantat daca ai juca vreodata un rol principal. 

Isi stinge tigara de treapta din beton alb si se ridica in picioare, in timp ce isi leaga paltonul strans de talie.

– Hai sa bem un ceai sau mai bine, un vin fiert, la Art Cafe. 

Profesor de Teatrologie, actor la Teatrul National Cluj Napoca si mentor.

e doar o stare

Sunt o ipocrita. O nemultumita. Altfel nu imi explic de ce sunt atat de trista. Vine Decembrie, sfarsit de an si inceput de speranta si eu plang fara motiv si rad ca plang fara motiv.

Nu stiu daca v-am spus, dar eu chiar am o viata minunata. Nu stiu ce as putea sa isi doreasca mai mult o femeie. Nu stiu ce as putea sa imi doresc eu mai mult.

Am calatorit mult, foarte mult, am vazut locuri minunate si am intalnit oameni extraordinari. Am fost plimbata, rasfatata, apreciata, respectata, iubita, dorita. Nu am nevoie nici de photoshop, nici de botox si nici de retusuri dimineata. Mi-am decis singura si tristetile si relatiile si destinatiile. Am o cariera asa cum vezi in filme, cu skyscraper si birou mare si secretara si VVIP si tot tacamul. Am multe si de toate si in zadar incerc sa caut ceva de care sa ma plang, pentru ca pur si simplu nu exista.

Saptamana trecuta, seful meu a strans tot biroul executiv intr-un meeting. Eu tocmai m-am intors dintr-un alt business trip si am incercat sa ma scuz. Dar mi-a spus ca e absolut necesar sa particip si ca nu o sa dureze mult. Eram deja adormita si pierduta in ganduri goale si fara directie cand mi-am auzit numele. Mi-am ridicat capul din ceasca de cafea si am vazut 7 perechi de ochi care imi zambesc de la masa rotunda.

– Sorry, I didn’t get that … spun eu rusinata.

– Isn’t she a sweetie? rade seful nostru.

Aud ”congratulations” si aplauze. CFO – ul, un barbat la 42 de ani care miroase mereu a vanilie, imi spune: ”You’ll be promoted!”

Promoted? De abia am o luna in firma asta. Cum sa fiu ”promoted”? E adevarat, am adus un client deosebit de important, un client pe care firma mea il urmareste de ceva timp. Dar nu am nici un merit pentru asta. I-am fost amanta acum cativa ani si efectiv nu am facut nimic mai mult decat sa pun mana pe telefon si sa il invit la o cafea. Nici macar nu i-am prezentat eu firma pentru care lucrez.

This is ridiculous, imi spun.

– Are you sure about this? il intreb eu frustrata pe seful meu. Masa rotunda rade in continuare si imi spune sa nu mai fiu modesta, merit asta si din Ianuarie sunt etc … Modesta? Eu?

Ieri m-am intalnit cu o prietena care imi spune ”as da orice sa am viata ta”. Eu am izbucnit in plans. Nu am vrut niciodata ca viata mea sa fie un basm. Mie imi place drama.

Si sunt obsedata sa renunt la tot. Asa cum am renuntat si la ”iubirea perfecta”. Sa plec efectiv. Mi-e dor de Bucurestiul murdar, de apartamentul meu din Cotroceni cu geamuri inalte si portocale mari in bucatarie. Mi-e dor sa nu am nimic decat vise. Mi-e dor sa nu stiu ce fac maine. Mi-e dor sa iubesc si sa nu fiu iubita. Mi-e dor de tot ce e greu si nelinistit.

Ii spun Annei ca renunt la tot si ca ma mut intr-o garsoniera in Romania si imi termin Facultatea de Litere si ma angajez ca animatoare in ceva club. Si ca o sa ajung o actrita ratata, asa cum mi-am dorit intotdeauna, fara bani, dar cu multe jurnale.

Si pentru intaia oara, Anna nu ma intelege. Imi spune ca ” e doar o stare”, ca ”mi-e frica de success”, ca sa beau un Mai Tai, sa imi fac manichiura si sa termin cu prostiile.

And even if you’re right, spune ea, there is no going backwards. Only moving forward. That’s how life is.

ca in primele luni

 

 

Chiar daca esti casatorit. Chiar daca esti intr-o relatie. Chiar daca esti singur si nu cauti o relatie. Chiar daca ai un copil. Sau doi. Chiar daca ai 16 ani sau 56 de ani. Va intreb si ma intreb … cati dintre noi ar putea sa spuna ca nu si-ar dori sa mai fie sedusi macar o data?

 

Do you like it?

 

”Copil, ai multi demoni in tine. Vrei sa ii cunosti? O sa te doara al naibii de tare.”  summer of 2005

 

 

prietena din facultate

Dupa Natalia, am fost curioasa sa cunosc o femeie goala. Sa stiu ce o face sa vibreze. Vroiam sa descopar daca orgasmul e diferit cand e dat de un trup moale si nu de unul dur.

Adela nu m-a crezut. A ras si mi-a spus ca e ”doar o faza”. Nu stiu ce a vrut sa spuna cu ”faza”. Nici nu stiu daca exista cuvantul asta in dictionar. Dar asa mi-a spus.

Intai am rugat-o. Nu a vrut.  Am incercat, destul de stangaci, sa o seduc. Bineinteles ca nu a functionat. Apoi i-am spus ca ii platesc jumatate de an din facultate. Lucram ca si model si ”imi permiteam o jumatate de taxa”. Si ca nu o sa spun nimanui niciodata. A ras si mi-a spus sa o las in pace.

Apoi s-a imbatat si a inceput sa ma sarute. Cred ca atunci am invatat sa imi ridic o spranceana, subtil, in lipsa cuvintelor.

Si intr-o seara, cu totul si cu totul banala, imi spune: Ok, dar tu faci totul. Eu doar … stau. 

M-am panicat teribil. Ce ar trebui ”sa fac”?

Nu stiu cum sa descriu prima mea experienta cu Adela, dar pot sa va spun ca i-am invatat fiecare linie a trupului, asa cum credinciosii isi invata rugaciunea.

Orgasm nu am avut si sunt aproape convinsa ca nici ea. Dar cand am vazut cum geme o femeie de placere, am inteles mai mult barbatul.

Ea nu a vorbit niciodata de ce s-a intamplat. Eu nu i-am spus niciodata cat de mult mi-a placut.

Dar vroiam sa invat, sa experimentez, sa gust, sa simt. Asa ca, la cateva saptamani,  am platit ”o experta” pentru 1 ora si jumatate de research. (La cateva luni, i-am propus si daciei galbene sa platim o ”experta”).

Cand am iesit din dormitor, cu stralucirea de ”dupa orgasm” imprimata in ochi, Adela isi termina tigara si ceaiul in bucatarie. Mi-a spus un simplu ”Noapte buna”.

A doua zi a parasit apartamentul unde locuiam amandoua si nu a mai vorbit cu mine niciodata.

Concluzii:

1. Daca esti tentata, prietena ta cea mai buna nu e o optiune. Nu intaia oara.

2. Nu inteleg femeile.

din inbox

Ma intrebati multe lucruri personale si eu ma simt flatata, dar sincer va spun (si stiti deja ca nu sufar de modestie) ca sunt o femeie ca oricare alta. Doar ca am ales sa traiesc altfel. Cred ca nu eu va fac curiosi, ci stilul meu de viata. Imi e greu sa va raspund pentru ca incerc sa imi mentin anonimatul. Altfel nu as mai putea scrie un jurnal. Iar o carte v-am spus deja ca nu pot sa scriu. Pe blogosfera romaneasca sunt oameni talentati, care stiu sa scrie. Eu nu am talentul acesta. Nu stiu sa inventez si nici sa creez personaje extraordinare prin care sa traiesc. Sunt limitata la viata mea si de asta nu scriu atat de des. Dar pentru cele cateva intrebari care mi-au umplut inboxul in ultimele saptamani, sper ca postul asta sa va satisfaca curiozitatea.

M-ati intrebat cine e Anna. Pentru cei care mi-ati descoperit blogul mai tarziu (minunile Facebookului), de Anna am scris in anii trecuti in posturi care acum nu mai sunt vizibile. Anna e o rusoiaca frumoasa pe care am cunoscut-o acum cativa ani in Londra. Am un zambet larg acum cand scriu si imi amintesc de ea. Avea inima rupta in bucati si credea ca toti barbatii sunt la fel. Niste depravati, cum imi amintesc ca mi-a spus, cu o voce joasa si timida, cand isi strangea cafeaua intre degetele lungi si tremurande. Avea capul plecat si era obosita sa mai creada in visele ei. Isi cauta un job de chelnerita si o camera intr-un shared accomodation. Mie mi-a placut fantastic gatul ei. Si parul ei auriu. Si buzele unde se pierdeau lacrimi simple si sincere. Acum e casatorita cu un om extraordinar si locuieste in Manhattan. Picteaza nuduri iar barbatul de langa, un self made millionaire,  o venereaza. M-ati intrebat ce e intre mine si Anna. Va raspund simplu: sex. Tandrete. Prietenie. Un joc de adolescente la pubertate, cum imi spune ea razand cand ma saruta si ma intreaba daca imi place.

M-ati intrebat cine e ”pustiul”. Ii spun ”pusti” mai mult sa il enervez. Ador cand isi strange maxilarul si simt ca ar da cu mine de toti peretii, de nervi. De fapt l-am cunoscut pe tatal lui, un oil tycoon, la o Conferinta la inceputul acestui an. Pustiul, e un baiat barbat de 20 si ceva de ani, incapatant si decis ca eu sunt o enigma pe care el vrea sa o dezlege. Eu ii spun ca enigmele care sunt intelese isi pierd farmecul. El imi spune ca ma iubeste. Eu ii spun sa nu uite ca m-a cunoscut la bratul tatalui lui. El imi spune: You won’t do that. Eu ii spun: Try me.  Aici va recunosc ca imi place pustiul, dar lui nu i-as recunoaste sub nici o forma. Motivul? I don’t date men under 30s.

M-ati intrebat cine e dacia galbena? Nu as putea sa scriu despre el nici daca as vrea. Prima mea iubire. 

M-ati intrebat daca am iubit vreodata. Da, am iubit. De doua ori. Si cred ca inca (ii) mai iubesc.

M-ati intrebat unde locuiesc. In ultimii 7 ani am locuit pe 4 continente. Acum sunt departe si de Europa si de America. Anna imi face vizite scurte la cateva saptamani. Sotul ei stie de noi si nu il deranjeaza. Anything that makes her happy, a fost concluzia lui.

M-ati intrebat ce lucrez. Am un job cu titlu mare si lung. Un birou in executive floor cu numele meu pe usa. Am secretara mea. Iar corporatia de pe business cardul meu e una din companiile puternice si influente din Fortune 500. Se joaca cu banii si destinele unor tari cum ma joc eu tenis duminica dupa-masa. Daca sunt fericita aici? Nu. Daca sunt norocoasa? Cu siguranta. Eu nu sunt o femeie de cariera. Am zis ”Da” acestui job la fel cum aprobi in Biserica. Sa imi umple un gol – lipsa de ceva constant in viata mea – si sa imi dea o busola intr-un moment din viata mea in care nu mai directie.

M-ati intrebat daca am bani. Nu am. Ma bate Dumnezeu. Ok bani am, dar dependenta de shopping e costisitoare. Stiu ca sfaturile ”pune ceva deoparte’‘ vin din suflet si va multumesc. Dar mie nu imi e frica de viitor. Nu cred in pensie. In taxe. In ”plase de siguranta”. Nu as putea sa traiesc cum traiesc, stiind ca am ceva, orice (o iubire, o casa sau un cont plin), pentru zile negre.

M-ati intrebat daca sunt lesbi. Nu sunt. Imi plac barbatii. Venerez barbatul si tot ce inseamna el. Ii iubesc depravarea de care vorbeste Anna.

M-ati intrebat ce muzica ascult. Lounge music. Downtempo. Electro. Techno. Deep House. Soulful House. Blues. Jazz. Acid jazz. Hip hop. Trip hop. Soul. Dub. Reggae. Bossa Nova. Arabic. R & B. Soft Rock. Piano music. Indie. British music. Latin. Romanian music.

M-ati intrebat care e filmul meu preferat. New York, I love you.

M-ati intrebat daca sunt intr-o relatie. Nu. M-am despartit recent de iubitul meu din Londra.

M-ati intrebat cu cati barbati m-am culcat. Eu cred in sex. Dar relatiile mele, de iubita sau amanta sau chiar de ”lunchtime lovers”, au fost totusi de lunga durata. De asta ”numarul meu secret” e la fel ca varsta mea: sub 30. Daca ma intrebati de numarul noptilor in care picioarele mele au fost larg desfacute spre deliciul lor, vorbim de sute. Mii ? 

M-ati intrebat daca imi place Romania. O ador. Eu sunt un suflet orfan through choice. Dar cel mai aproape de ”casa” e totusi tara in care m-am nascut. Imi iubesc tara si cu cat locuiesc in alte spatii, cu atat o iubesc mai mult. Eu nu am fugit de Romania. Am plecat pentru ca am vrut sa descopar si alte parfumuri. Insa nimic nu e mai frumos decat toamna, cu portocale si abecedare, in Romania.

M-ati intrebat daca am vreo dependenta. Am avut un ”in and out of love” cu multe substante care iti dilata pupilele si sufletul. Dar nimic nu a reusit sa ma supuna. Viata doare mai tare cand esti lucid. Iar mie imi place suferinta ei. In schimb sunt dependenta de viteza. De asta am sofer.

M-ati intrebat cui ii este dedicata o anumita postare, in engleza, de acum cateva saptamani. Va raspund cu un zambet.

Si m-ati intrebat de ce mi-e frica cel mai tare. De mine. Ma joc cu focul fara sa ii cunosc proprietatile si nu stiu inca daca din dorinta de a ma arde sau de a ma purifica.