Ma intreb cum am ajuns aici?
Oare mi-am ales destinul? Asta a fost visul meu sau asa a fost sa fie?
Stau cu capul rezemata de geam si ma uit la luminile orasului. Cata nebunie! Cati oameni! Cate vise pe strazile astea!
Si tousi … cum am ajuns eu aici? Intr-un Chevrolet Monte Carlo, in Tokyo cu un sofer cu palarie care conduce incet parca de frica sa nu imi tulbure gandurile?
Il intreb daca pot sa fumez o tigara, dar nu vorbeste engleza. Ii arat pachetul de tigari si zambeste. El imi ofera un Davidoff de colectie si o scrumiera.
Am fost in multe masini – care de care mai luxoase – dar e pentru prima oara cand sunt intr-o masina de epoca. Imi zambesc. Ce viata nebuna!
Cu cativa ani in urma, dupa ce am cunoscut-o pe Natalia, am inceput sa imi pun intrebari. De genul : cum te vezi peste 5 ani? Ma vedeam cu facultatea terminata, cu o cariera de invidiat si cu bani. Intotdeauna am vrut sa am bani. Poate pentru ca nu i-am avut sau poate pentru ca si-a dorit mama sa am bani. Nu stiu sigur. Dar stiu ca intotdeauna am vrut sa am bani. Si facultate. Si cariera.
La cativa ani dupa Natalia, facultatea nu e terminata, cariera nu am facut si bani nu am. Dar sunt pe drum spre casa intr-un Chevrolet Monte Carlo, intr-o rochie semnata Kaufmanfranco care are un price tag de 4 zerouri (mda, stiu … ), cu perle la gat si sandale Rene Caovilla.
De facultate m-am lasat pentru ca imi era imposibil sa ajung la cursuri. Am inceput sa calatoresc extrem de mult si timp de un an am locuit in avion. Pasaportul meu arata ca o carte veche din cauza la zeci de stampile si vize, desi il reinoiesc aproape in fiecare an.
Am inceput o a doua facultate, la distanta de data asta, de care m-am lasat pentru ca imi era imposibil sa ajung la examene. Din acelasi motiv pentru care m-am lasat de prima.
Am avut 2 joburi nesemnificative si 3 joburi cu titlu mare. M-am lasat de toate cand am inceput sa fiu promovata. Nu sunt o femeie de cariera. As vrea sa fiu. Dar nu e pentru mine. Poate e din cauza ca am calatorit atat de mult, dar efectiv nu ma vad intr-o cutie cu patru pereti (chiar daca are un view care iti taie rasuflarea) in fata unui calculator. Singurul lucru care ma atrage la birouri e sexul pe masa de birou. In loc sa organizez viata unui director prefer sa i-o dau peste cap. Nu imi plac regulile decat daca le incalc. Imi place mai mult noaptea decat ziua si ador diminetile in pat cu o ceasca de cafea.
Am inceput un business cu diamante la care am renuntat o data ce am renuntat la iubitul meu si la toata viata mea de ”iubita” cuiva.
Iar cat despre bani … Am un offshore account in Cayman Islands care are mai putini bani decat cat valoreaza dressingul meu. O prietena ma intreaba ”ok, dar nu te gandesti la pensie? Adica daca tot traiesti asa, de ce nu pui bani deoparte? stii tu, pentru zile negre…”. Ce pot sa ii spun eu prietenei mele? Ca inca nu am 30 de ani si la pensie chiar nu pot sa ma gandesc? Ca nu traiesc acum ca sa imi asigur un trai la batranete. Nu stiu ce voi face intr-o luna cum sa ma gandesc ce voi face la 80 de ani? Iar cat despre a strange bani … hahaha… eu nu ma culc cu barbati pentru bani. Nu am facut-o niciodata si nu o voi face. Imi doresc enorm sa ma plateasca cineva pentru o noapte de sex nebun. Dar asta e o fantezie si nu un stil de viata.
Da, ma culc cu barbati bogati si foarte bogati. Fiecare cu nebunia lui, nu-i asa? Unii barbati prefera femeile cu sanii mari, altii prefera blondele. Unele femei cauta stabilitate financiara intr-un barbat, altele un lifelong friendship. Eu caut un lifestyle exclusivist. Si imi plac barbatii care mi-l ofera. Talking about private jet, sex in limousines, expensive champagne, private islands and crazy cocktail party. Kill me for this!
Ar trebui sa mentionez ca ador barbatii cu bani cu care DA, fac sex. Imi plac, altfel nu as putea sa ma culc cu ei. Nu am fost niciodata buna la a mima orgasmul. Am incercat o data si el mi-a zis la sfarsit ca nu a avut niciodata un orgasm mai dureros. Asa macar stiu ca nu mi se potriveste nici rolul de actrita de filme porno si nici cel de curva de lux. Asta e. Dar rolul de amanta, va spun sincer … imi vine ca o manusa!
Traiesc o viata nebuna. Traiesc o viata care mie mi se pare cateodata rupta din filme. Ca si acum cand sunt adusa acasa de un sofer intr-o masina de epoca, in Tokyo. Traiesc multe momente ca acesta.
Nu stiu daca ma voi casatori vreodata. Nu stiu daca voi inceta vreodata sa traiesc asa cum traiesc acum. Nu stiu daca voi imbatrani. Nu stiu daca imi va parea rau vreodata pentru cum am trait. Stiu doar ca acum, chiar in momentul asta in care va scriu, sunt foarte fericita asa. Si asta e tot ce conteaza.
Apreciază:
Apreciere Încarc...
jurnal 